Control Intern Managerial Institutii Publice în România

Control intern managerial institutii publice: Ce este?

Conform Manualului SCIM, controlul intern managerial este „ansamblul politicilor, procedurilor, sistemelor și proceselor interne implementate de conducerea unei entități publice pentru a furniza o asigurare rezonabilă privind atingerea obiectivelor acesteia, în condiții de legalitate, economicitate, eficiență și eficacitate”.

Prin urmare, controlul managerial intern în instituțiile publice nu înseamnă doar verificare, ci este un mecanism de management proactiv care susține prevenirea riscurilor, îmbunătățirea performanțelor și asigurarea unei bune guvernări.

Baza legală și standardele SCIM

Implementarea sistemului SCIM în România se bazează pe mai multe acte normative, dintre care cele mai relevante sunt:

• Ordinul SGG nr. 600/2018, care aprobă Codul controlului intern managerial și cele 16 standarde asociate.

• OMFP nr. 946/2005, privind standardele de control intern.

• OUG nr. 119/1999, privind controlul intern și controlul financiar preventiv.

Cele 16 standarde acoperă arii fundamentale ale funcționării unei entități publice – de la etică și integritate, până la proceduri, riscuri, comunicare și audit intern.

SCIM în instituțiile publice: de la teorie la practică

1. Componentele fundamentale ale SCIM

Implementarea unui sistem de SCIM într-o instituție publică presupune:

• Aplicarea celor 16 standarde, cu accent pe:

  • Standardul 1 – Etică și integritate: creează climatul organizațional moral și profesionist.

  • Standardul 8 – Managementul riscurilor: impune o abordare sistematică privind identificarea și tratarea riscurilor.

  • Standardul 9 – Proceduri: garantează documentarea clară a tuturor activităților.

• Constituirea și funcționarea Comisiei de monitorizare, conform art. 3 din Ordinul 600/2018.

• Elaborarea Programului de dezvoltare SCIM, ca instrument strategic de planificare anuală.

2. Etapele implementării SCIM

Manualul SCIM detaliază etapele obligatorii de implementare:

1. Stabilirea obiectivelor generale și specifice;

2. Identificarea activităților și procedurilor aferente;

3. Evaluarea și managementul riscurilor;

4. Documentarea proceselor și elaborarea procedurilor;

5. Monitorizarea, autoevaluarea și raportarea anuală.

Această secvențialitate asigură o abordare logică, etapizată și coerentă a SCIM în orice entitate publică.

3. Roluri și responsabilități instituționale

Comisia de monitorizare este motorul instituțional al SCIM. Ea are rol de coordonare metodologică și decizională privind obiectivele, riscurile, procedurile și autoevaluarea.

Responsabilii pe compartimente, inclusiv responsabilii de risc, sunt desemnați prin decizie internă și sprijină implementarea la nivel operațional. Aceștia elaborează registrele de risc, inițiază procedurile, contribuie la autoevaluare și monitorizează activitățile.

4. Proceduri documentate – fundamentul Standardului 9

Documentarea activităților reprezintă un pilon esențial în sistemul SCIM al unei instituții publice. Procedurile se clasifică în:

• Proceduri de sistem – care reglementează procese transversale, cu aplicabilitate generală;

• Proceduri operaționale – care vizează activitățile specifice fiecărui compartiment.

Elaborarea, aprobarea și actualizarea procedurilor se face conform unei structuri standard, iar evidența acestora trebuie păstrată riguros.

Managementul riscurilor: de la prevenție la acțiune

Controlul managerial intern în instituțiile publice presupune gestionarea riscurilor ca parte integrantă a procesului decizional.

Potrivit Standardului 8, riscurile trebuie:

• Identificate și evaluate (FAR – Formular de Alertă la Risc);

• Înregistrate în Registrele de risc la nivel de compartiment și centralizate;

• Tratate prin Planuri de măsuri, care conțin responsabilități și termene clare.

Riscurile semnificative trebuie monitorizate și raportate periodic, iar întregul proces trebuie susținut de documente oficiale (ex. profil de risc, fișa de urmărire a riscurilor).

Dificultăți frecvente în implementarea SCIM

Din misiunile de evaluare și din concluziile proiectului SIPOCA 34, au rezultat mai multe provocări:

• Neînțelegerea diferenței între proceduri de sistem și operaționale;

• Lipsa de actualizare a documentelor în funcție de schimbările legislative sau organizaționale;

• Percepția SCIM ca o formalitate birocratică, nu ca instrument managerial autentic.

Depășirea acestor obstacole necesită implicarea activă a conducerii instituției și formarea continuă a personalului.

SCIM și POCA – o legătură strategică

În cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă (POCA), implementarea SCIM este o condiție esențială pentru accesarea finanțărilor europene și pentru dezvoltarea capacității instituționale.

Proiecte precum SIPOCA 34, SIPOCA 35 au sprijinit instituțiile publice în dezvoltarea de mecanisme durabile de control, transparență și integritate. Astfel, SCIM devine nu doar o cerință de conformitate, ci un catalizator al reformei administrative.

Concluzie

Controlul intern managerial în instituțiile publice nu este o opțiune, ci o cerință vitală pentru modernizarea administrației. Aplicarea corectă a SCIM într-o instituție publică înseamnă transparență, prevenirea riscurilor, eficiență instituțională și încredere publică.

Într-o lume administrativă tot mai complexă, unde fondurile europene sunt un motor al dezvoltării, doar instituțiile publice cu un sistem solid de SCIM vor putea performa pe termen lung. Implementarea controlului managerial intern devine astfel un angajament profesional față de cetățean și o garanție de bună guvernare.